Căștile cu două fețe
Lansarea căștilor AirPods Pro 3 ne arată clar apariția unei ere în care cyborg-ul se manifestă în carne, metal și oase; o eră a utopiei sau a distopiei în care barierele lingvistice se disipă. Impactul abilității acestor căști de a-ți traduce instant din aproximativ orice limbă este unul radical, așa cum argumentează filosoful Mihnea Măruță în articolul său “Căștile care traduc: cinci consecințe”.
Memoria corporală, autism și imaginea de sine
Procesarea corporală, care o include și pe cea afectivă, mi-a arătat că sunt diferit de colegii mei din clasele primare, că sunt exclus pentru că sunt diferit/greșit într-un anumit fel, că sunt atipic. Nu a fost nevoie ca cineva să îmi spună “bolnavule, autistule” pentru a mă simți inadecvat.
Diferența dintre a ști “că” și a ști “de ce”
Unul dintre pașii cruciali în dezvoltarea mea a fost tranziția, de la a pricepe că am de făcut x la a înțelege de ce să fac x. Când eram destul de mic, cinci sau șase ani, cred, am remarcat clar tranziția, când am văzut, într-o enciclopedie pentru copii, un desen naiv cu muntele Kilimangioaro. Atunci am aflat de existența sa și, astfel, mi s-a încolțit idea că există o infinitate de informații de descoperit.
ESDM și călătoritul în timp
Dacă m-aș întoarce în copilărie, dintre tot ceea ce a adus nou centrul Horia Moțoi, eu aș fi implantat în mințile părinților mei idea de a folosi o intervenție asupra mea înainte ca eu să fi împlinit patru ani și le-aș fi implantat idea de a folosi principiile intervenției timpurii ESDM. Fiind diagnosticat la vârsta de trei ani, încă eram suficient de mic pentru a putea fi aplicată asupra mea intervenția Early Start Denver Model (ESDM); această metodă este aplicabilă copiilor între unu și patru ani.
Împreună reușim, divizați ne destrămăm
Pentru a continua/a începe a fi și a fi în mod prosper este nevoie de a colabora, iar încurajarea colaborării se face (și) prin cultivarea coeziunii interumane, a unui simț de noi. Este important ca în cadrul acestei coeziuni să fie respectată proporția dintre diferențiere (individ) și unitate (grup).
Vulnerabilitate și cunoaștere
Consecința epistemică a vulnerabilități radicale este că sporirea reală a cunoștințelor nu are loc în conformitate cu circumstanțele, tiparele și convingerile tale. Astfel, obținerea de cunoștințe necesită un risc și o provocare, adică, riscul ca tu să nu reușești sau să îți irosești timpul și provocarea de a găsi metode și idei noi.
Vulnerabilitate și posibilitate
Prin a fugi de propria vulnerabilitate și a te ascunde în costumul fantasmagoric al autonomiei totale, doar îți amplasezi instabilitățile în afara orizontului conștientului. Există o corelare între această fugă și convingerea împământenită prin educație că marginea propriului trup este aceeași cu marginea propriului sine. Corelarea dintre fuga de propria vulnerabilitate și convingerea cel puțin tacită că marginea propriului trup este și marginea propriului sine este că prin această convingere îți inoculezi impresia tacită că nu depinzi deloc de mediul din jur, iar această impresie te face să te simți absolut autonomă într-un mod tacit.
Poliglotă afectivă
Fiind recent ziua mamei mele, am scris o mini poveste care redă felul în care o văd acum. Pe scurt, eu o văd ca pe o poliglotă a ritmurilor metabolice afective întrucât, de-a lungul timpului, a învățat multe limbi ale variaților interioare.
M-am trezit altfel decât am fost și nu știu exact cum și de ce
M-am copt printr-o serie lungă de clipe într-o manieră aproape involuntară. Tot timpul pot avea intenția să decid și de foarte multe ori am și decis. Însă, toate aceste decizii și modurile în care mi-au șlefuit identitatea au fost influențate de râuri neuronale inconștiente. Nu știu exact cum am ajuns aici și nu știu unde voi ajunge.
Eu chiar sunt autist
Aruncarea cuvântului "autist" în spațiul public fără a înțelege experiențele trăite, structurile sociale și substraturile semantice care stau în spatele acestui cuvânt arată o lipsă de igienă lingvistică. Vorbesc de igienă pentru că vorbirea și scrierea atentă țin de o responsabilitate crucială întrucât cuvintele de astăzi croiesc forma faptelor de mâine.
Care este cea mai tare: simplitatea sau complexitatea?
Tot ascultând muzică în ultima vreme, mi-am pus întrebarea dacă muzica simplă și elegantă este superioară sau nu celei experimentale care jonglează mult între ritmuri folosind multe note și acorduri neobișnuite. Evident, nu m-am lăsat până când nu am analizat cu "neocortexul" dacă, pe lângă subiectivitate pură, există un motiv pentru care să nu înclin balanța spre una dintre cele două tipuri de muzică.
O mostră de poezie
Latura mea poetică s-a decis să își scoată capul din cameră ei meditativă doar pentru că s-a plictisit de tăcere. Mai jos aveți o mostră de poezie:
Adevăr și simulare
Senzația existenței unui compas universal care ghidează clar și ferm convingerile tuturor aparține exclusiv trecutului. Linia de demarcație dintre opinie și cunoaștere este blurată și adesea ștearsă. Trăim într-o hiper-realitate izvorâtă din eficiența formidabilă a producerii de informații.
A fi cu chestiile
Chestiile nu constituie un simplu fundal pe care îl folosim, adică, pentru a ne poziționa în față de ele și în față de noi într-un mod armonios, este nevoie să nu le tratăm (doar) ca pe niște unelte (sau potențiale unelte). Chestiile au, în mod metaforic, viața lor. Chestiile, când le folosim, când le transformăm, etc., pot fi tratate cu blândețe, fermitate și precizie. Prin a fi atenți la ele, descoperim noi moduri prin care le putem modela și ne putem modela odată cu ele.
A fi și a fi cu ceilalți
Celălalt nu este o limită, ci cineva alături de care poți înflorii. Intimitatea intersubiectivității o numesc căldură, compasiune sau prietenie. Când această intimitate are loc, raportările fiecăruia la el însuși și la ce este în jur converg într-un spațiu comun în care, parțial, eul devine un noi.
Zile Perfecte, Diferență și Repetiție
Am fost duminica trecută la filmul Perfect Days (Zile Perfecte) care mi-a plăcut chiar mult. Plecând de la starea pe care mi-a lăsat-o am coagulat idei. Filmul funcționează, în acest articol, ca pretextul scrierii unui eseu despre diferență, repetiție și interpretare.
Creativitatea și spațiul gol
Să sesizăm vidul dintre lucruri, să plimbăm privirea în jurul obiectelor, în loc să o amplasăm doar pe obiecte, ne poate conferi acel spațiu-timp propice creativității. Vidul este golul care permite paharului și ușii să inspire și expire obiecte. Fără vid nu ar exista schimbare.
Topografia temporală a existenței
Privit din perspectiva întregii săgeți a timpului, momentul prezent nu va mai fi prezent, nu va mai fi concret și intens. Astfel, intensitatea și concretețea unei trăiri nu ține doar de factori psihici sau externi, ci și de poziționarea temporală a trăirii.