Împreună reușim, divizați ne destrămăm
Citirea cărții Being We de Dan Zahavi (2025) m-a inspirat să fac o postare despre identitatea colectivă, despre acest simț de noi, de apartenență la ceva. Nu fac un rezumat al cărții sau un mini comentariu a pozițiilor dezbătute în ea. Acest articol extinde tematica comună celorlaltor articole din ultima vreme.
Vulnerabilitatea intrinsecă existenței umane a adus cu sine și formarea coagulării sociale care a permis înflorirea umanității într-o ființă care folosește unelte și raționează. Mai mult decât atât, umanitatea—prin a conlucra cu semenii—a creat cultura și spațiul antropic, iar acestea, la rândul lor, au îmbogățit posibilitățile și libertățile unora dintre noi. Am spus “a unora dintre noi” pentru că, îndată ce un grad suficient de autonomie și vulnerabilitate redusă a fost atins de un grup, acesta a putut considera inutilă colaborarea cu cei exteriori grupului. Autonomia și convingerea tocmai menționată anterior permit apariția tensiunii, inegalității și a violenței perpetuate sistematic în societate. Pentru a continua/a începe a fi și a fi în mod prosper este nevoie de a colabora, iar încurajarea colaborării se face (și) prin cultivarea coeziunii interumane, a unui simț de noi. Este important ca în cadrul acestei coeziuni să fie respectată proporția dintre diferențiere (individ) și unitate (grup) întrucât, nerespectarea proporției duce la destrămarea colectivității prin fuzionarea indivizilor într-o singularitate (prea multă identificare cu ceilalți) sau prin destrămarea coexistenței (prea multă individualitate).
Poate, dacă ne imaginăm cum arată viețile altora și ce avem în comun, atunci vom începe să îi vedem pe ceilalți ca semeni. Știu că este abstract să adopți ca pe o identitate împărtășită specificul existenței omenești. Însă, poate, devine ceva concret îndată ce te obișnuiești să te gândești sau să te uiți la sau să îți imaginezi cum trăiesc ceilalți.
Bibliografie
Zahavi, Dan. 2025. Being We: Phenomenological Contributions to Social Ontology. 1st ed. Oxford University PressOxford. https://doi.org/10.1093/9780191915482.001.0001.
