Fiind recent ziua mamei mele, am scris o mini poveste care redă felul în care o văd acum. Pe scurt, eu o văd ca pe o poliglotă a ritmurilor metabolice afective întrucât, de-a lungul timpului, a învățat multe limbi ale variaților interioare.

The woods murmur silence as their invisible shadow blurs the line between earth and sky, replacing presence with the breath of non-being, a non-breath, the night dilates throughout matter. The sun falls into the invisible, and the moon is covered beneath clouds as a spectre with its never-shining light.