Căștile cu două fețe

Lansarea căștilor AirPods Pro 3 ne arată clar apariția unei ere în care cyborg-ul se manifestă în carne, metal și oase; o eră a utopiei sau a distopiei în care barierele lingvistice se disipă. Impactul abilității acestor căști de a-ți traduce instant din aproximativ orice limbă este unul radical, așa cum argumentează filosoful Mihnea Măruță în articolul său “Căștile care traduc: cinci consecințe”.

Conform lui Mihnea Măruță, lansarea căștilor AirPods Pro 3 duce la următoarele consecințe: 1) “Nimeni nu-ți va mai fi cu adevărat străin”, 2) “Nimeni nu mai poate avea secrete în public”, 3) globalismul se va extinde și mai mult întrucât bariera lingvistică joacă un rol în menținerea separării culturale dintre națiuni, 4) informația de consumat chiar va putea veni de oriunde, iar, astfel, modalitățile de educație nu vor mai fi delimitate spațial (e.g., școli, universități, etc.), 5) “ Gata: omul devine hibrid”. Termenul “hibrid” aduce cu sine o declarație curajoasă pe care Mihnea Măruță o motivează prin a susține că un “dispozitiv” precum AirPods 3 “nu mai este doar portal către informație virtuală (cum este acum telefonul mobil), ci devine poartă către ființa altor persoane, intensifică abilitățile minții, modifică simțurile și ceea ce percepem prin simțuri.”

În acest articol adaug încă o consecință a căștilor AirPods 3: alteritatea eu-celălalt nu va fi eliminată, ci rafinată, întrucât orice traducere șterge bariera lingvistică printr-o disimulare — traduttore, traditore (ro: traducător, trădător). Cineva poate argumenta că legitimitatea sintagmei traduttore, traditore există exclusiv din cauza limitărilor tehnologice contemporane. Pentru a putea răspunde la această obiecție, voi articula distincția dintre transmisia de conținut semantic bogat și cea de conținut semantic sărac.

Transmisia de conținut semantic bogat vs conținut sărac și limita intrinsecă a oricărei traduceri

Ipoteza mea este că o traducere bună este cea care tinde, în modul cel mai virtuos posibil, către idealul irealizabil a unei traduceri care redă exact sensul originar. Susțin că acest ideal este irealizabil întrucât transmisia bogată de sens a unui enunț x nu poate fi exercitată într-o altă limbă (decât cea originară primei emiteri), fără a îi fi modificat sensul cel puțin minimal. Un înțeles are conținut semantic sărac dacă și numai dacă conținutul său semantic are în vedere doar contextul exercitării enunțului asociat acestui înțeles. Adică, acest tip de înțeles nu are nuanțe. Un înțeles are conținut semantic bogat dacă și numai dacă conținutul său semantic are în vedere unele/toate componente(le) unei limbi, de la fonetică și gramatică până la expresii și subtilități semantice.

Afirm existența înțelesurilor al căror sens este bogat din cauza a două stări de fapt. Prima stare de fapt, fonetica unei limbi are o serie de rezonanțe acustice idiosincrasice care transmit stări afective specifice; aceste rezonanțe sunt cele mai pregnante în poezie. A doua stare de fapt, gramatica unei limbi stabilește felurile în care poți lega cuvintele între ele pentru producerea unei unități de sens. Din cauza considerentelor de mai sus, susțin că AirPods Pro 3 îi redau receptorului, în mod nealterat, înțelesurile transmise de emițător doar în cazul înțelesurilor cu conținut semantic sărac.

De ce contează nuanțele lingvistice dacă acestea sunt intraductibile?

Însă, se poate întreba cineva, oare chiar contează acest neajuns al căștilor AirPods Pro 3? Nu este irelevantă, de cele mai multe ori, absența transmisiei nealterate a conținutului semantic bogat? Dacă înțelegem care este conținutul transmis, de ce ar mai conta nuanțele? Susțin că este relevantă absența transmisiei de sens menționate mai sus întrucât aceste nuanțe influențează modul în care ne raportăm la și în care navigăm realitatea. Privit din avion, diferențele între modurile în care acelaș rezultat este atins par irelevante însă, privit de aproape, fiecare diferență aduce cu sine diferențe având în vedere posibilitățile corelate procesului de generare a rezultatului și posibilitățile corelate rezultatului însuși.

Oare, nu sunt aceste diferențe prea mici în comparație cu impactul nimicitor al căștilor AirPods Pro 3 asupra alterității dintre toți cetățenii Terrei? Nu chiar. Impactul imens și vizibil al căștilor AirPods Pro 3 constă în eliminarea alterității având în vedere conținutul semantic sărac. Însă, există un impact la fel de mare și subtil al acestor căști care constă în păstrarea alterității eu-celălalt având în vedere conținutul semantic bogat. Impactul căștilor AirPods Pro 3 asupra conținutului semantic bogat este compus din două mari consecințe. Prima consecință, prin a fi un impact mai dificil de depistat, acesta duce la decepția conform căreia căștile AirPods Pro 3 ar fi exterminat alteritatea lingvistică eu-celălalt. A doua consecință, prin decepția menționată anterior, se produce o disimulare care șterge însăși interesul întâlnirii, cel puțin din punct de vedere al practicii lingvistice, cu însăși celălalt așa cum acesta realmente comunică. Prin intermediul căștilor AirPods Pro 3, cineva se poate întâlni doar cu o versiune a celuilalt care este filtrată, în totalitate, prin prisma limbii sale native.

De asemenea, alteritatea eu-celălalt poate fi eliminată doar prin a fi în contact cu celălalt, nu cu o versiune a acestuia care seamănă de fapt, mai mult sau mai puțin, cu tine. Spus altfel, această versiune ar fi doar un paravan care te separă și alienează de (adevăratul) celălalt. Din acest motiv, versiunea aceasta, paravanul, disimulatul, traducerea căștilor AirPods 3 Pro, în loc să elimine alteritatea eu-celălalt, o fac mai subtilă. Pe scurt, singurul fel de a trace peste bariera lingvistică dintre interlocutorii a diferitor limbi este cel de a comunica într-o limbă comună.

În concluzie

Astfel, în pofida avantajului practic al funcției de traducere directă a căștilor AirPods 3 Pro, se pierde ceva la fel de important, însăși capacitatea de a putea sta în față în față cu un celălalt fără a fi obligat să “îl pricepi” printr-un filtru a tot cuprinzător. De asemenea, AirPods 3 Pro întrerupe contactul care are loc organic între doi interlocutori care emit, pricep, și își adaptează discursul în funcție de fluctuațiile acustice și ritmice care, prin a fi sincronizate, duc la producerea unui înțeles care nu poate fi înlocuit cu rezultatul unei simple echivalențe între definițiile a diferite cuvinte.

*Imaginea folosită pentru afișarea acestei postări provine din prezentarea oficială a căștilor AirPods 3 Pro pe apple.com.

Previous
Previous

Plouă cu incertitudini. Este însăși această afirmație certă?

Next
Next

Memoria corporală, autism și imaginea de sine