M-am trezit altfel decât am fost și nu știu exact cum și de ce
M-am copt printr-o serie lungă de clipe, într-o manieră aproape involuntară. Tot timpul pot avea intenția să decid și de foarte multe ori am și decis. Însă, toate aceste decizii și modurile în care mi-au șlefuit identitatea au fost influențate de râuri neuronale inconștiente. Nu am decis niciodată explicit cum exact să fiu și nici nu aș fi putut să o fac, întrucât judecățile aleargă mult mai încet decât tigrii; este nevoie de răspunsuri rapide în savană, nu de lentoarea caracteristică analizei amănunțite. Din cauza proceselor constante și inconștiente care mă metamorfozează lent, descopăr, odată la câteva luni, că sunt altfel decât am fost, fără să pot explica exact cum și de ce. Deși mi se pare foarte clar cine sunt, o ceață îmi acoperă ochii minții când încerc să pun în cuvinte amintirile, convingerile, emoțiile, aspirațiile și tiparele care mă fac diferit de oricine altcineva.
Nu știu exact cum am ajuns aici și nu știu unde voi ajunge. Pot să acționez asfel încât să cresc probabilitatea unui anumit viitor, nimic mai mult. Acum mă gândesc la impactul decizilor mărunte și îmi dau seama că aș fi acționat într-un mod mai coerent, responsabil și etic dacă nu aș fi subestimat deciziile mici. Pe cont propriu, fiecare decizie mică nu are un impact mare. Însă, luate împreună, aceste decizii au un impact imens, întrucât majoritatea deciziilor sunt mărunte; reorientarea atenției pe astfel de decizii este sugerată în cartea de self-help Atomic Habits.
În fiecare clipă dispar și reapar atât de rapid și constant încât pare că rămân același. Însă, mă tot îndepărtez incremental, alunecând pe un val fără bilet de întoarcere. Va fi cert, îmi voi trăi momentul morții (dacă nu cumva devin nemuritor grație dezvoltărilor tehnologice), voi trăi consecințele acțiunilor mele și voi trăi chestii, chestii care pot fi minunate, frumoase, neutre, nasoale sau oribile. Sper că acest mini eseu funcționează ca o hartă existențială a trecerii timpului.
