Poezii Chill

Matcha
Atâta timp cât am timp
voi meșteri în fel și chip,
explorând minunându-mă
de orice dâră de nimic,
de matcha fină la ibric,
voi iubi fără resentiment,
voi cultiva un sentiment
rafinat și un fragment
din sacrul aliment
al curiozității fără sfârșit.

Vioara recalibrării neuronale
alb astru, albastru în ochi,
cu vântul, cuvântul în urechi,
acum simțurile îmi înfloresc
și-n mine evervescent cresc
sentimentele tuturor lumilor
care au fost și vor fi posibile.

în ochi stă bolta cerească
mângâind suav nervii optici.
întreaga peliculă îngerească
stă în retină, ei, aștrii antici,
îngerii, frumusețea lumilor
o transcriu pe emoția celulelor.

în ureche respiră cuvântul
melodic armonizând gândul.
recalibrarea neuronală selenară
invocă vioara brizei de seară
să îmi irige neuronii amorțiți
loviți slăbiți hăituiți nesăbuiți.

retina și timpanul plutesc în liniște
prin simfonicul mult prea fluid
care se contopește gradual cu spațiul.