Care este cea mai tare: simplitatea sau complexitatea?

Tot ascultând muzică în ultima vreme, mi-am pus întrebarea dacă muzica simplă și elegantă este superioară sau nu celei experimentale care jonglează mult între ritmuri folosind multe note și acorduri neobișnuite. Urechile și creierul, mai bine zis, dinamica creier-corp-lume, mi-au zis clar și răspicat că ambele tipuri de muzică sunt la fel de frumoase. Evident, nu m-am lăsat până când nu am analizat cu "neocortexul" dacă, pe lângă subiectivitate pură, există un motiv pentru care să nu înclin balanța spre una dintre cele două tipuri de muzică.

Răspunsul la care am ajuns este unul decisiv, cel puțin pentru mine. Simplitatea și complexitatea sunt moduri la fel de bune de a reda proprietățile chestiilor întrucât nu există un mod de redare care să înlocuiască funcția satisfăcută de celălalt mod. Funcția complexității în modul în care interpretăm chestiile este cea de a reda fidel modul în care chestiile din jur sunt create, modificate sau influențate de alte chestii. Funcția simplității este cea de a reda eficient acele chestii care alcătuiesc, influențează sau descriu multe alte chestii. Ambele funcții sunt la fel de importante întrucât ai nevoie să îți reprezinți atât ceea ce stă la baza relațiilor dintre multe chestii (simplitate) cât și de a îți reprezenta în detaliu relațiile acestea (complexitate). Dacă ne-am baza doar pe complexitate, atunci redarea informațiilor ar deveni adesea greoaie și ne-ar fi dificil să punem informațiile cap la cap. Dacă ne-am baza doar pe simplitate, atunci nu am putea reda detaliat pluralitatea, interdependența și dinamica relațiilor dintre chestii. Însă, asta nu înseamnă că este neapărat dezirabil să folosim simultan simplitatea și complexitatea; proporția dezirabilă dintre cele două depinde de țelul dorit și de context. Este imposibil să faci ca același conținut să fie simplu și complex în acelaș timp și sub acelaș raport, însă nu asta am în vedere. Din aceste motive, nu consider că avem de ales în mod ferm între simplitate și complexitate ca modalități de a crea sau reda conținut.

În concluzie, nu toți artiștii desăvârșiți trebuie să se întoarcă la simplitate și nu toate chestiile sunt mai simple decât par, iar unele pot fi mai complexe decât par. Nu ne putem transforma preferințele subiective între degringoladă (complexitate) și ordine (simplitate) în standarde normative după care să judecăm chestiile și să îi judecăm pe cei care preferă opusul preferințelor noastre.