Ce este și ce nu este autismul?

A fi sau a nu fi autist, asta este întrebarea, iar, dacă ești autist, cei din jur și-au pus problema existenței abilității cuiva de a deveni mai puțin sau deloc autist. Ce este autismul? Putem deschide Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-V) și vedea termenul “TSA” care conține cuvântul “tulburare”, adică, termenul de dizabilitate mentală. Este autismul o dizabilitatate? Nu, întrucât ceea ce este “problematic” pentru calitatea vieții unui autist și a familiei sale nu este autismul, ci acele trăsături asociate diagnosticului “TSA” care vin din împletirea dintre mediul înconjurător și modul autistului de a putea învăța a fi integrat social, autonom și fericit. În esență, autistul are un mod diferit, decât cel al majorității, de a putea fi integrat social, autonom și fericit, din cauza unor factori biologici. Acești factori pot să fie constitutivi autismului sau să fie adesea co-prezenți cu autismul. Factorii constitutivi sunt cei fără de care cineva nu mai este autist. Acești factori sunt încă medical imposibil de înlăturat și nici nu este dezirabil să se încerce înlăturarea acestora întrucât autismul, în sine, este doar un mod diferit de a fi fără a fi el, de fapt, cauza întârzierilor în dezvoltare adesea coprezente.

Esența autismului este setul trăsăturilor constitutive acestuia și aceasta, așa cum o văd acum, constă într-o procesare mai intensă și focusată pe detalii în care se formează conexiuni între neuroni astfel încât apar oaze de activitate intensă fără ca aceste oaze să fie, adesea, conectate linear între ele. Din acest motiv, întârzierea în dezvoltare nu este o trăsătură a autismului în sine, ci a felului în care autistul crește într-un mediu care nu îi oferă realmente posibilitatea de a învăța. Întârzierile în dezvoltare la autiști pot apărea și din cauza unor factori neurologici care împiedică, realmente, orice proces de învățare. Însă, acești factori nu fac parte din autismul ca atare, adică, nu fac parte din esența acestuia.

În concluzie, există trăsături adesea asociate cu autismul, însă care nu fac parte din esența autismului, adică, nu sunt proprietăți intrinseci ale autismului, iar, astfel, eradicarea acestor trăsături nu poate diminua sau șterge autismul. Autism ca atare constă într-o serie de trăsături neurologice care sunt intrinseci modului de a fi a unor oameni. Însă, trăsăturile adesea asociate autismului care sunt distincte de esența acestuia sunt acele trăsături care pot fi scoase din circuit fără “altera” autismul cuiva. Ceea ce are de îndeplinit orice tip de intervenție, indiferent de metodologie, pentru a ajuta acei autiști care întâmpină dificultăți în a coexista în mod autonom și fericit cu ceilalți, este ca aceste tipuri de intervenție să lucreze la diminuarea trăsăturilor asociate autismului, adică, la diminuarea acelor trăsături care nu fac parte din esența acestuia. Această intervenirea trebuie să nu își propună ca autismul în sine să fie diminuat întrucât trăsăturile autismului în sine nu rezultă într-o inabilitate de a putea fi integrat.