O mostră de poezie

Latura mea poetică s-a decis să își scoată capul din cameră ei meditativă doar pentru că s-a plictisit să tacă. Am lăsat de mai mulți ani poezii la copt pentru publicarea unui volum; nu cred că o să mai dureze foarte mult până la apariția sa. Mai jos aveți o mostră de poezie:

O oglindă

Pagina aceasta sunt eu.
Tu ești în fața mea.
Ce ai vrea să-ți spui?

Existențe

există o existență care insistă
să persiste și să miște lent leii
există o galaxie în neuronii
plăpânzi mici care mă îngrijesc
există fluturi care lungesc
o floare însiropând-o cu altă culoare
există un culoar infinit
fără nimic făurind din nimic un chiar nimic
eu stau aici stând pe o stare
eu zăresc alert un loc în zare
eu mă meditez altceva meditez
eu prin zâmbet un lotus creez
văd o pasăre căreia îi pasă,
văd un struț vizionar în nisip
văd un fluture visând-mă
văd un pahar cu clar har
sunetele aduc melodiile coapte
și florile miros flori cu capul în nori.

Poezia în interior

versurile sunt un lac
fermecat de cuvinte,
iar o poezie te înțeapă
în tine cu un ac de cristal
și
te pătrunde,
te deschide verde
spre codrul din
corpul sufletesc,
îți insuflă ceresc
o impresie
dintr-o altă lume,
te netezește,
te liniștește,
te întinde
în tine însuți
și îți mângâie
intuițiile
din spatele simțurilor,
presimțirile
din spatele gândurilor
și șoaptele
din spatele nelămuririlor,
te
culege și te înșiră
într-o altă ordine,
devii o linie înmuiată în armonie.