Traversați de milisecunda unui labirint

May 15

În această milisecundă o sumedenie de lumi se petrec, iar, printre toate acestea, suntem amplasați într-o anumită configurație. Totul ar fi putut să fie complet altfel. Am fi putut să nu fim. Este surprinzător cum zi după zi se derulează trăiri și non-trăiri. În somnul profund nu avem trăiri, însă, noi suntem și în starea de vis profund. Indiferent de conținutul trăirilor noastre, ele conțin ceva care ne poate îmbogăți. Determinare, speranță, conștientizare, fascinație, contemplare, beatitudine se pot găsi sau pot fi potențate în oricare moment. Fiecare clipă este o ușă sau fereastră către ceva, către ceva care nu este încă și care, astfel, poate fi diferit decât ceea ce a fost. Sună prea bine ca să fie adevărat? Nu, căci inclusiv atunci când suntem copleșiți de stări apăsătoare putem extrage ceva din astfel de situații. Într-adevăr, nu în clipa în care acestea se petrec la intensitate maximă. Însă, după ce scad în intensitate, putem să ne uităm în spate și să extragem ceea ce ne ajută. Trăirile ne permit să fim noi și să explorăm lumea singuri sau alături de ceilalți. Atâta timp cât avem trăiri, atât în starea de veghe sau în vis, căutăm acel zvâc, acel elan către vitalitate și pofta de viață. Zvâcul, elanul, și pofta de viață pot fi estompate sau stinse din cauza unor circumstanțe potrivnice. Însă, nevoie noastră pentru acestea tot rămâne.

Uneori apare în mine impresia frumuseții nemărginite a existenței. Adică, impresia că tot ceea ce există conține frumusețe întrucât există. Asta nu înseamnă că, pentru mine, nu există obiecte urâte, acțiuni imorale și situații potrivnice, ci că, în pofida acestora, existența conține inerent ceva frumos. Poate, această impresie a frumuseții nemărginite a existenței este explicabilă printr-un mecanism de apărare inconștient. Acest mecanism ne-ar face să ne simțim împliniți în absența a ceva extern care să ne împlinească. Poate, această impresie izvorăște din comprehensiunea inconștientă a faptului că numai ceea ce există poate conține sâmburele frumuseții. Poate, această impresie izvorăște din întâlnirea noastră inconștientă cu acest sâmbure ascuns. Sau, poate, impresia frumuseții nemărginite a existenței izvorăște din toate sursele menționate mai sus, adică, atât din fabularea unei iluzii cât și din intuirea a a ceva. Care este prima, proiecția sau intuiția? Nu am răspuns. Nici măcar nu îmi este clar dacă ambele ipoteze sunt adevărate. Poate ambele ipoteze sunt false.

Am trecut de mai multe ori prin această stare de frumusețe inerentă și nemărginită, mai ales atunci când călătoresc și vizitez locuri noi sau atunci când citesc filosofie și descopăr idei noi. Când starea aceasta trece prin mine, simt că totul devine coerent, nu pentru că toate sunt aranjate într-o anumită ordine, ci întrucât toate sunt învăluite de o armonie pe care nu o pot explica. Sunt multe cele pe care nu le putem încă explica, înțelege sau concepe. Până la urmă, suntem atât de mici în comparație cu vastitatea lumii. Pe lângă mărimea noastră minusculă, suntem amplasați într-un labirint complex de configurații neuronale, obișnuințe, paradigme și relații interumane. Totul ar fi putut să fie complet altfel. Am fi putut să nu fim. Știind toate acestea, putem reflecta asupra aventurii în care ne aflăm sau ne putem mira asupra acesteia. Viața este fascinantă, comică, absurdă, bizară, calmă, tragică, surprinzătoare, voioasă și în multe alte feluri.

Radu Nedescu

Traversați de milisecunda unui labirint

Viața este o serie de seriale

Cum mă raportez la autismul meu?