Viața este o serie de seriale

Uneori, viața ni se derulează precum un film mental pe repeat întrucât felul în care pricepem este șlefuit de tipare care, precum niște filtre, ne pot inocula impresia că avem obstacole, obligații și probleme pe care nu le avem de fapt. Fără să vrem avem în propriul inconștient un regizor care interpretează într-un anumit fel ceea ce vedem. Nu avem cum să pricepem fără să interpretăm, însă există interpretări care ne încurcă. Cu alte cuvinte, viața este un film. Atunci, mă întreb cum să ne putem ajuta să ni-l trăim frumos.

Adesea, când ne confruntăm cu probleme reale, percepția ne este distorsionată de tipare de pricepere a lumii, adică de filtre. Acestea apar involuntar din felurile în care ne-am obișnuit să ne raportăm la lume. Pentru că filtrele apar rapid și des, nu ne dăm seama când nu pricepem realitatea. Unele filtre țin de reacții firești la situațiile prin care am trecut. Altele țin de absorbția opiniilor și acțiunilor din jur.  Oricare ar fi originea, multe filtre nu au legătură cu situația prezentă.

Îndată ce ne dăm seama că nu sunt reale, vraja filtrelor asupra priceperii noastre scade. Nu dispare instant vraja și filtrele nu se elimină peste noapte întrucât filtrele au devenit obișnuințe. Obișnuințele sunt îndărătnice la schimbare. Poate, într-un caz rar, un filtru dispare peste noapte. Nu pot vorbi în numele altcuiva. Când descoperim care este realitatea, adică atunci când nu mai suntem orbiți de un filtru, obținem un insight. Inițial, un insight nu ne modifică viața întrucât nu a devenit o obișnuință. Atunci, cum să îl transformăm într-o obișnuință? Prin a ne reaminti de el, adică, a îl repeta în minte și prin a acționa conform lui.

Da, viața noastră este trăită prin filtre, printr-un film, însă, putem fi și conștienți regizorii acestui film, adică ne putem transforma viața într-un film frumos. Întrucât viața este atât de lungă, pentru majoritatea, aceasta este nu un film, ci un serial. În fiecare zi un nou episod. Ce ai vrea să fie în episodul de astăzi? Cum vrei să faci ca să fie ceea ce tu vrei să fie în acest episod? Episodul nu este regizat doar de tine, ci și de cei din jur. Nu toate episoadele sunt așa cum ni le dorim. Dacă fiecare dintre noi suntem atât regizorii cât și actorii propriei vieți, atunci există extrem de mulți regizori. De asemenea, întrucât nu trăim izolați, serialele fiecăruia se întrepătrund în serialele altora. Deși viața fiecăruia este propriul serial, serialele noastre se adună în diferite meta-seriale, precum cel al propriei familii, al grupului de prieteni, al unei firme, al statului, iar, în cele din urmă, cel al umanității. Ce terci de seriale în care cu toții, mai mult sau mai puțin, suntem atât regizori cât și actori! Cred că am uitat ceva… fenomenele naturale și cosmice. Acestea nu ascultă de noi, nu sunt precum butaforia obedientă din filme. Și animalele au filmele lor atâta timp cât au stări conștiente.

În concluzie, … nu știu. Este prea complex. Sunt un regizor depășit de propriul serial. Relațiile între actor și regizor, între regizorul propriei vieți și actorul în serialul altcuiva, între seriale și meta-seriale, îmi arată încă odată cât de întortocheată este lumea.

Bonus, mai jos mi-am notat o serie de sfaturi pe care mi le dau mie pentru a-mi regiza mai frumos filmul. Discretion is advised: există soluții diferite pentru oamenii diferiți. Ceea ce am scris mai jos este doar despre propria experiență.

Instrucțiuni pentru retușarea scriptului vieții

Niște asumpții …

Există și interpretări care mă ajută. Cu alte cuvinte, nu toate filtrele dăunează. Întrucât cele dăunătoare sunt cele care ‘mă dor’, dintre acestea, le voi enumera pe cele principale: a) sunt fericit dacă și numai dacă am metoda gestionării vieții mele, b) totul se va duce de râpă treptat fără cheia perfectă, c) sunt un nimic dacă nu sunt deștept, d) ‘Radu’ trebuie să fie calm, delicat, subtil, precis. Aceste filtre sunt lozinci interne care se bazează pe trei asumpții: i) fericirea trebuie meritată, ii) sunt intrinsec incapabil, iii) lumea este intrinsec periculoasă.

Articularea acestor asumpții produce o eliberare relaxantă. De ce să aștept ca să fiu fericit? Dacă scopul meu este liniște lăuntrică, atunci de ce îmi îngreunez singur viața prin așteptare? Nu mă ajută la nimic acest ‘doar dacă x’. Așadar, este zadarnic să ruminez planuri și proiecții despre obținerea și pierderea lui ‘x’.

Întrucât asumpțiile potrivnice sunt a) ‘sunt fericit doar dacă’ și b) ‘sunt incapabil’, insight-urile constructive sunt a) ‘sunt inerent fericit’ și b) ‘sunt inerent capabil’.

Niște soluții …

Primul pas spre a acționa conform acestor insight-uri este acela de a gândi des conform acestor insight-uri. De exemplu, atunci când apare gândul ‘sunt nefericit pentru că x’, următorul gând trebuie să fie, ‘sunt fericit deși x’. Când apare gândul ‘sunt inerent incapabil sau sunt incapabil întrucât x’, atunci, următorul gând trebuie să fie, ‘sunt inerent capabil’.

Modalități de a acționa conform acestor două insight-uri: Să nu stau să ruminez asupra condițiilor perfecte pentru a face ceva. Să ‘go with the flow’. Să acționez inclusiv atunci când sunt nesigur de rezultat. Să îmi amintesc de-a lungul zilei că sunt capabil, că experiența anterioară mi-a arătat că am resursele să reușesc. Să inspir adânc când mă precipit și să o iau pas cu pas, focalizându-mă doar pe prezent.

Cum să acționez conștient des?

Pentru a gândi și acționa în afara asumpțiilor dăunătoare, am de gândit și acționat în afara obișnuințelor. Cu alte cuvinte, pentru a acționa conform insight-urilor trebuie să acționez conștient. Este interesant că însăși capacitatea de a acționa conștient ține de obișnuință. Cu cât îmi folosesc această capacitate mai des, cu atâta devine mai ușor să o folosesc întrucât devine o obișnuință.

Cum să îmi cresc capacitatea de a acționa conștient? Prin a acționa conștient cât mai des. Precum oricare traseu neuronal, cu cât este repetat mai des, cu atât devine mai puternic. Cum să acționez conștient cât mai des? Majoritatea avem capacitatea să acționăm conștient, adică, știm cum să o facem. Asta nu înseamnă că știm și cum să o facem des.

Ce mă împiedică să fiu conștient des? Faptul că adesea sunt absorbit de ceva și că uit că mi-am propus să îmi cresc această capacitate. Atunci când sunt absorbit de un gând, o emoție, și inclusiv de o activitate, nu acționez conștient, ci pe pilot automat. Când suntem absorbiți de o activitate intrăm în ‘starea de flow’, o stare care ne ajută să executăm task-uri eficient. Pentru a nu fi absorbit, trebuie să nu îmi concentrez atenția pe un singur obiect, gând, etc. Cel mai des sunt absorbit de propriile gânduri, reflecții, emoții. Atunci, ceea ce am de făcut este să îmi pun atenția și pe alte aspecte din jur.

Deși mi-am propus să acționez mai conștient, eu uit că mi-am propus asta. De ce uit? Tind să cred că uit din două mari motive: sunt absorbit în gânduri ușor, nu mi-am format o obișnuință din a-mi aminti să acționez conștient. Ca să îmi creez această obișnuință m-am gândit la următoarele metode: a) să îmi pun un reminder pe telefon, b) se repet în fiecare dimineață că ‘astăzi îmi voi aminti, de mai multe ori, să acționez conștient’, c) să asociez actul de a-mi aminti cu un anumit obiect din jur, precum statuia cu Buddha de pe birou.