Cum mă raportez la autismul meu?
Eu nu am autism, ci sunt Autist
Autismul nu este ceva pe care îl ai, ci este un mod specific și intrinsec de a fi. Nu există o margine între ceea ce sunt și autismul meu. Propriul autism nu este separat de modul în care mă raportez la situații, ci face parte din structura felului în care gândesc și acționez.
Trăsături intrinseci vs trăsături adesea întâlnite la autiști.
Când mă raportez la propriul autism sesizez că acest cuvânt este folosit pentru a descrie atât caracteristici fundamentale cât și caracteristici care nu sunt obligatorii pentru ca cineva să fie autist. Cele care nu sunt obligatorii țin de ceea ce, în contextul social actual, este numit “întârziere în dezvoltare.” Eu am trecut de la o persoană cu întârziere în dezvoltare, grație eforturilor părinților mei, la o persoană autonomă capabilă să termine facultatea și master-ul în filosofie. Prin acest parcurs, trăsăturile autiste care țineau de întârzierea în dezvoltare au dispărut. Trăsăturile care țineau de interese restrânse și de dificultăți în interacțiunea socială, au rămas, însă sub o formă integrată social. Din propria experiență, extrag concluzia că, în esență, autismul meu nu are de a face cu întârzierea în dezvoltare, ci cu un mod de a fi, cu o tendință spre fixitate și cu o ușoară dificultate în descifrarea interacțiunilor sociale cu neurotipicii. Pentru mine, aceste trăsături esențiale ale autismului meu sunt doar un mod diferit de gândi, acționa, etc. Aceste trăsături NU sunt o problemă pentru mine. Când spun că trăsăturile propriului autism nu sunt o problemă, spun că accept existența acestora și că le văd ca pe un punct de plecare în felul în care mă raportez la ceea ce fac sau gândesc.
Concluzia pe care am tras-o din propria experiență se reflectă și în DSM -V. DSM-V afirmă că întârzierea în dezvoltare nu este o trăsătură esențială a autismului, ci doar o trăsătură întâlnită la unii autiști (51). Cu alte cuvinte, există persoane autiste care știu culorile, numerele, etc., și, mai mult decât atât, unele dintre ele au ajuns genii în diferite domenii.
Avantajele și dezavantajele propriului autism în contextul social prezent.
Există momente în care aceste trăsături mă încurcă, de exemplu, atunci când mă aflu într-o interacțiune socială cu multe subînțelesuri, sau atunci când tendința către fixitate îmi împiedică flexibilitatea la schimbare.
Există momente în care aceste trăsături mă ajută, de exemplu, atunci când este nevoie să mă aplec asupra unei singure activități pentru o perioadă lungă de timp. Tendința către fixitate îmi permite să perseverez în ceva până acând îl fac chiar bine. Un alt exemplu este cel al focusului pe discuție și nu pe limbajul non-verbal. Avantajul acestui focus exclusiv pe discuție este că eu evaluez argumentul așa cum este fără a fi influențat de limbajul nonverbal al celui care exprimă acel argument.
Concluzie
Astfel, cuvântul autism, pentru mine, exprimă o latură a vieții mele, nu singura, și o latură atât cu avantaje cât și cu dezavantaje în contextul social prezent. Deocambdată, acesta este răspuns la întrebarea “cum este pentru tine, Radu, să fii autist?” Over all, acesta sunt eu și mă bucur de felul meu de a fi!
Bibliografie
American psychiatric association, ed. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders: DSM-5. 5th ed. Washington: American psychiatric association, 2013.
