Zile Perfecte, Diferență și Repetiție

Filmul Perfect Days (Zile Perfecte) este un tablou care se mișcă în sine însuși, un tablou al vieții idilice a unui curățător de toalete publice din Tokyo care adoră natura, casetele muzicale, și cititul. Toaletele sunt obiecte estetice, avem de a face cu toalete publice care sunt opere de artă; îți place să te uiți la ele, iar astfel, banalul însuși capătă o aură inedită. Atunci, mai avem de-a face cu banal? Da, întrucât toaletele nu joacă un rol important în film, așa cred. Atunci, cine joacă un rol important? Nu știu, poate nimeni. Filmul nu operează după distincția dintre jocuri importante și secundare, nu are un caracter epic. Tocmai asta îl face interesant, acest aspect zen .

Filmul poate fi interpretat ca o întrupare a esteticii japoneze wabi-sabi, o estetică a “lucrurilor imperfecte, efemere, și modeste.” Wabi înseamnă “solitudine, simplitate, melancolie, natură, tristețe, simetrie”, iar sabi înseamnă “alternarea timpului, [...] gustul lucrurilor ce îmbătrânesc”. Zile perfecte este o imersiune în perfecțiunea imperfecțiunii, în mundan, în simplitate. Este un film plin de repetiție cu puțină diferență însă nici repetiția și nici diferența nu îl debalansează: un echilibru sublim.

Repetiție, diferență, interpretare sunt numele proprii a trei probleme care constituie orizontul comun al temporalității umane abstracte care este ruptă de durata continuă nediferențiată a naturii și materiei. Repetiția este re-manifestarea unui ceva singular care nu poate fi echivalat cu altceva. Diferența este raportul dintre existenți reali sau posibili. Fiind un raport și nu un conținut, diferența permite unui ceva să se manifeste altfel. Diferența este anterioară identității, fiind condiția acesteia de posibilitate. Cu alte cuvinte: Difference and Repetition (Deleuze 1994). Interpretarea, în acest articol, se referă la cercul hermeneutic dintre interpretare și obiectul interpretat. Interpretarea ne permite să pricepem obiectul interpretat și obiectul interpretat ne lărgește interpretarea (George 2021, sec. 1.3). Întrucât pricepem numai prin interpretare, noi pricepem diferența și repetiția printr-un cerc hermeneutic. Interpretarea noastră asupra diferenței și repetiției ne croiește felul în care acționăm, gândim și trăim. De asemenea, interpretarea însăși este afectată de diferență și repetiție. Însăși schimbarea în interpretare este diferență. Recurența unei interpretări este repetiție. În fiecare clipă ne repetăm, persistăm în timp, însă ne repetăm altfel. Fiecare clipă este diferită, prin însuși faptul de a fi o altă clipă, și, astfel, ne putem schimba gândurile, acțiunile și interpretările. Cum să ne raportăm la interpretările și acțiunile noastre? Câtă diferență și câtă repetiție? Aceste întrebări nu ne invită la articularea unui răspuns declarativ, la înșiruirea unor gânduri care denotează stări de fapt reale, ci să experimentăm cu noi înșine, să descoperim modalități noi de a fi și de a face. 

În Zile Perfecte, bucuriile mici par a fi acel sens care îi conferă vieții sale sens și ritmicitate în fluxul dintre diferență și repetiție. Sensul acestor bucuri este un non-sens care tocmai prin a nu avea conținut, ci prin a da spațiu, prin a nu canaliza direcția secvențelor către un scop, dă voie fiecărei clipe să fie perfecte, să conțină un sens fără interpretare și, tocmai de acea, aceste clipe sunt intensitate pură. Diferențele care nu fac parte din acele variații ale repetițiilor ritmice ale micilor bucurii, respectiv, poveștile de viață la care protagonistul asistă prin a fi de față,   însă fără a fi amplasat într-un bildungsroman, re-aduc pe scenă viața imperfectă, reală, și întortocheată. Însă, viața reală nu rupe liniștea omniprezentă care conferă filmului non-sensul care este propriul sens. Filmul îl rupe pe a face și îl lasă doar pe a fi. Astfel, acesta redă clipe imanente.

Doar atât, nu știu ce să spun mai mult despre acest film și nici tind să cred că nici nu trebuie. Poate mă înșel, dar asta este. 

Bibliografie

Deleuze, Gilles. 1994. Difference and Repetition. Translated by Paul Patton. London: Athlone Press.

Deleuze, Gilles. 2015. The Logic of Sense. Edited by Constantin V. Boundas. Translated by Mark Lester and Charles J. Stivale. Bloomsbury Revelations. London: Bloomsbury.

George, Theodore. 2021. “Hermeneutics.” In The Stanford Encyclopedia of Philosophy, edited by Edward N. Zalta, Winter 2021. Metaphysics Research Lab, Stanford University.