Zile Perfecte, Diferență și Repetiție

Am fost duminica trecută la filmul Perfect Days (Zile Perfecte) care mi-a plăcut chiar mult. Plecând de la starea pe care mi-a lăsat-o am coagulat idei. Filmul funcționează, în acest articol, ca pretextul scrierii unui eseu despre diferență, repetiție și interpretare. Zile perfecte prezintă viața liniștită și ciclică a unui curățător de toalete publice din Tokyo. Existența sa are un ritm constant cu variații mici: un flux de gesturi și tabieturi din care izvorăște tranchilitate lentorii temporale — un haiku zen. Toaletele publice japoneze sunt futuriste având setări multiple pentru un confort ideal, iar unele sunt chiar frumoase. Repetiția zilnică a activităților și pasiunea sa pentru natură și vintage relevă desfășurarea unor trăiri și frânturi din viețile altora care sunt integrate în fluxul existenței curățătorului de toalete. Fiecare zi nu este echivalentă cu alta, repetiția este repetiția unui singular unic.

Filmul poate fi interpretat ca o exprimare a esteticii japoneze wabi-sabi. Aceasta este estetica “lucrurilor imperfecte, efemere, și modeste.” Wabi înseamnă “solitudine, simplitate, melancolie, natură, tristețe, simetrie”, iar sabi înseamnă “alternarea timpului, [...] gustul lucrurilor ce îmbătrânesc”. Zile perfecte exprimă perfecțiunea imperfecțiunii și mundanului. Având în vedere conexiunea dintre wabi-sabi și zen, filmul poate fi interpretat ca o plimbare într-o grădină zen cinematică. Însă, nu vă recomand să înfășurați filmul în interpretări înainte să-l fi văzut, până la urmă, arta produce ceva diferit în fiecare. Interpretarea mea este doar un teaser pentru a-l vedea și nu o cronică.  

Repetiție, diferență, interpretare sunt numele proprii a trei probleme care constituie orizontul comun al temporalității umane abstracte care este ruptă de durata continuă nediferențiată a naturii și materiei. Repetiția este re-manifestarea unui ceva singular care nu poate fi echivalat cu altceva. Diferența este raportul dintre existenți reali sau posibili. Fiind un raport și nu un conținut, diferența permite unui ceva să se manifeste altfel. Diferența este anterioară identității, fiind condiția acesteia de posibilitate. Cu alte cuvinte: Difference and Repetition (Deleuze 1994). Interpretarea, în acest articol, se referă la cercul hermeneutic dintre interpretare și obiectul interpretat. Interpretarea ne permite să pricepem obiectul interpretat și obiectul interpretat ne lărgește interpretarea (George 2021, sec. 1.3). Întrucât pricepem numai prin interpretare, noi pricepem diferența și repetiția printr-un cerc hermeneutic. Interpretarea noastră asupra diferenței și repetiției ne croiește felul în care acționăm, gândim și trăim. De asemenea, interpretarea însăși este afectată de diferență și repetiție. Însăși schimbarea în interpretare este diferență. Recurența unei interpretări este repetiție. În fiecare clipă ne repetăm, persistăm în timp, însă ne repetăm altfel. Fiecare clipă este diferită, prin însuși faptul de a fi o altă clipă, și, astfel, ne putem schimba gândurile și acțiunile.

Ce legătură au toate aceste definiții cu filmul Zile Perfecte? Simplitatea bucuriilor mici exprimă o repetiție benefică. Bucuria provine din satisfacerea propriilor așteptări. În bucuriile mici există o țâră de nou, de uimire, de curiozitate, adică diferență. Fluxul bucuriilor mici pune în mișcare o circularitate plăcută de interpretări puțin noi fără perturbarea cunoscutul. O viață constantă, interesantă și pașnică. Evident, realitatea nu este doar roz. Expunerea la nou, la diferență, ajută însă dacă este executată brusc și intens, atunci distruge țesuturile psihice. Echilibrul dintre vechi și nou diferă la fiecare dintre noi. Noul și vechiul sunt pricepute prin prisma propriilor interpretări. Astfel, apar următoarele întrebări: Cum să ne raportăm la interpretările și acțiunile noastre? Câtă diferență și repetiție în interpretările și acțiunile noastre? Întrebări prin care ne raportăm la viață. Răspunsul acestor întrebări nu constă într-o propoziție searbădă, într-o concluzie ci constă în a acționa conform noilor insight-uri provenite din aceste întrebări. Dacă o interpretare nocivă ne îndeamnă la x, atunci noi facem non-x. Fiecare enunț despre cum să ne raportăm la viață ne recomandă un set de acțiuni. Pentru a fi altfel, necesită nu doar enunțuri diferite, ci și acțiuni diferite. Filmul Zile Perfecte m-a făcut să mă întreb: cum să îmi croiesc zilele, cum să îmi îngrijesc zilele încât să formeze o grădină zen. Mie îmi plac grădinile zen. Altora le plac barurile rock și tot așa. Fiecare cu filmul său.

Pășim într-o ceremonie a ceaiului fără să ne dăm seama. Mintea și corpul sunt ceaiul. Lumea este ceașca. Particulele dintre ceașcă și ceai, prin interacțiunea lor, formează nucleul numit eu. De fapt, nu este un nucleu, ci un conglomerat neuronal. În noi există o multiplicitate de impulsuri, dorințe, și convingeri: mai mulți de eu. Din acest motiv, în anumite contexte suntem chiar diferiți. Conglomeratele neuronale sunt cele care, prin a influenta ceaiul (mintea și corpul) și ceașca (lumea) participă la ceremonie. Fără să ne dăm seama, viața noastră este o operă de artă.

 

Deleuze, Gilles. 1994. Difference and Repetition. Translated by Paul Patton. London: Athlone Press.

George, Theodore. 2021. “Hermeneutics.” In The Stanford Encyclopedia of Philosophy, edited by Edward N. Zalta, Winter 2021. Metaphysics Research Lab, Stanford University.

Previous
Previous

Topografia temporală a existenței

Next
Next

Spațiul gol creativ