Încă odată 14 noiembrie

O zi trece în vânt în cerc spre încă o repetiție a nașterii și a morții. Cu toții ne naștem, însă, din prima minusculă clipă, se petrece o moarte, adică, moartea celui ce am fost în secunda imediat anterioară acesteia. Nașterea și moartea sunt concepte opuse, iar astfel, sunt tocmai în acest fel înrudite. Pe 14 noiembrie a fost ziua mea, iar la ora 23:30 a avut loc clipa nașterii mele. Astfel, a fost parcurs încă un ciclu subsumat unei serii de repetiții consecvente care se rostogolesc de la data nașterii până în prezent. Acestea sunt 27 la număr.

Nu aș fi putut să cred la vârsta de 12 ani că voi deveni un adult cu profesia de filosof. Nu aș fi putut, precum nu pot nici acum, să fiu într-o stare de calm desăvârșită și provenită dintr-o predictibilitate clară a traseului propriei vieți. Constant realitatea se schimbă precum valurile și din acest motiv trebuie să îmi tot reamintesc că nu am cum să îmi cuprind în mâini  destinul.

Indiferent de unitatea de măsură folosită pentru cuantificarea rotirii  planetelor sau a zbenguielii atomilor sau ale inimii, pe 14 noiembrie 2025, la ora 23:30, s-a petrecut o clipă situată temporal la o distanță simetrică cu milisecunda nașterii mele care s-a întâmplat/a avut loc în 1998. În timp ce întâmplările sunt întâmplătoare, adică, accidentale, cele ce “se petrec” sunt cele care “au loc”, poate, într-o manieră necesară. În funcție de capriciile mele intelectuale, îmi pot eticheta nașterea drept o întâmplare, adică, drept ceva aleator, sau, o pot cataloga drept un eveniment necesar.