Topografia temporală a existenței

Trecerea timpul pare o banalitate știută de toată lumea care doar trebuie măsurată. Poate știți deja că plănuiesc să explorez cum timpul ne impactează viața. Ca în majoritatea cazurilor, acest articol include multiple ingrediente. Ingredientele acestea sunt anticiparea, fluxul, schimbarea, timpul obiectiv, timpul subiectiv și episoadele. Mă apuc, îndată, să gătesc conceptele.

Mai întâi, culeg ingredientele. Fără a anticipa, măcar la nivel instinctiv, nu m-aș putea pregăti pentru viitor, nu aș putea trăi. Extrag din experiențele anterioare datele pe care le folosesc pentru anticiparea viitorului. (Koban et al. 2021). Prezentul este clipa în care acționez pe baza datelor anterioare și a anticipărilor. Toate acestea de mai sus sunt privite prin prisma dinamicilor inconștiente. La nivelul trăirii conștiente apare, în cadrul prezentului, ceea ce este real pentru mine. Prezentul este modul prin care îmi este dată lumea ca cea care durează mai mult sau mai puțin. Durata este un flux continuu în care obiectele și inclusiv noi înșine ne suntem dați astfel încât ne schimbăm constant proprietățile. Schimbarea este inerent ambiguă întrucât o entitate care se schimbă nu este nici un A și nici un B, ci între A și B. Ceea ce se schimbă nu este un ceva precis, ci traversează între un anumit fel de a fi și altul. Mașina, când se mișcă, nu este aici sau acolo, ci între aici și acolo. Ambiguitatea schimbării îngreunează formarea anticipărilor care se adeveresc. Dacă X ar fi doar A, atunci ar fi ușor să îl anticipăm pe X. Însă, întrucât X este între A și B, este greu să îl anticipăm. Fluxul timpului face ca existența, în mod necesar, să fie și un dialog confuz. Inclusiv dacă nimic nu se schimbă în jur, stările noastre interne se schimbă. Timpul este conceput ca schimbare atât în cadrul trăirilor cât și în cadrul fizicii (cel puțin până la Einstein). Timpul fizic și obiectiv este redat prin măsurarea intervalelor dintre două evenimente. În prezent, ceasurile de pe computere și telefoane redau timpul așa cum este măsurat de ceasurile atomice. Durata subiectivă și cea obiectivă nu coincid. Atunci când suntem triști timpul trece încet, când suntem captivați trece rapid. Ceea ce pare o eternitate poate să fi fost doar cinci minute pe ceas. Noi măsurăm timpul obiectiv pentru a ști cum să ne împărțim viața în segmente. Le voi numi episoade întrucât segmentele conțin semnificația vieții noastră într-un anumit moment; de exemplu, când suntem la petrecere, serviciu, cumpărături, în vacanță, când ne bem cafeaua ascultând funk. Toate acestea constituie un anumit fel de a fi, cu emoții, gânduri, senzații și dispoziții specifice.

Apoi, mixez ingredientele. Pentru asta, am nevoie să înțeleg cum sunt acestea interconectate. Inconștientul contribuie la constituirea orizontului trăirilor conștiente. Acest orizont are atât interconexiuni inconștiente, cât și influențe din afara noastră. Pe plan intern, psihicul este influențat de la mediul pre-natal și epigenetic până la nivelul hormonal și neuronal (Sapolsky 2017). În cadrul trăirilor conștiente, a căror formă este coagulată de orizontul constituit de inconștient și mediu, mi se prezintă ambiguitatea inerentă schimbării, adică cea a lui X care este între A și B. Această ambiguitate se interpătrunde cu alternanța sau simultaneitatea episoadelor, ducând la provocări. Întrucât timpul este dinamic, episoadele se pot schimba rapid. Când sar brusc într-un alt episod, trebuie să știu să mă adaptez. Schimbarea pune bariere cunoașterii. Cunoașterea are loc în timp, așadar este afectată de schimbare. Acționez într-un episod pe baza senzațiilor, emoțiilor, tiparelor și cunoștințelor mele. Toate acestea sunt influențate de inconștient. Datele anterioare au impact direct și asupra percepției, așa cum ne arată iluziile optice. Gata, am aranjat toate ingredientele, sunt pregătit să vă gătesc une petit temporalité culinaire.

Concretețea și intensitatea existenței proprii este alterată de timp. Fluxul prezent în oricare trăire se află într-o relație diferită cu viitorul, prezentul și trecutul. În relația cu viitorul, fluxul este deschis spre o potențialitate care nu ne este încă dată ca real. În relație cu prezentul, fluxul are un conținut modificabil. În relație cu trecutul, fluxul își lasă trăirile constant în urmă, disipându-le. Nu dezbat aici dacă trecutul și viitorul există în realitate. Punctul cheie este că fluxul temporal înțeles în dinamica sa ne scoate din perspectiva naivă în care ne raportăm la conținutul unei trăiri exclusiv prin prisma prezentul. Prezentul este viitorul trecutului și trecutul viitorului. Un episod din trecut a fost, la un moment dat, un episod prezent. În clipa în care am trăit episodul, l-am trăi în mod intens, așa cum facem cu oricare moment prezent. Însă, acum, acel episod nu ne este dat ca real și nu ne impactează direct. Cu toate acestea, acel episod ne poate impacta indirect prin felul în care ne-a croit prezentul. Privit din perspectiva întregii săgeți a timpului, clipa prezentă nu va mai fi prezentă, nu va mai fi concretă și intensă. În concluzie, nu conținutul clipei ne face să o trăim în mod intens, ci poziția conținutului pe axa temporală. Din această concluzie extrag trei posibile insight-uri. Primul insight este că încrâncenarea asupra prezentului scade atunci când înțeleg că intensitatea emoțiilor și  gândurilor este intrinsec impermanentă întrucât intensitatea oricărui conținut inevitabil dispare în timp. Al doilea insight este că raportarea la întreaga săgeată a timpului sporește planificarea pe termen lung. Asta întrucât succesul planificării pe termen lung crește atunci când ne raportăm la clipa prezentă ca la o clipă care va deveni trecută, i.e., non-intensă, și care va avea rol cauzal în producerea unei anumite clipe viitoare pe care ne-o dorim. Al treilea insight este că puterea gratificării instantanee, care ne deturnează planificarea pe termen lung, provine din intensitatea și concretețea inerentă prezentului.  

Este de menționat că, pe lângă poziția unui conținut pe axa temporală, conținutul ne este dat ca intens sau nu depinzând de accesul conștient la acesta. Inconștientul nu ne este dat în trăire, astfel, conținutul inconștient nu ne poate fi dat ca intens. Însă, conținutul inconștient poate cauza trăiri intense. Ceea ce ne este dat la nivel conștient formează un moment, un episod. Fiecare moment are un anumit vibe. Prin vibe mă refer la faptul că percepțiile, senzațiile, gândirile și tiparele formează un întreg, un cine sunt și ce este lumea acum. În concluzie, deși un moment este intens întrucât este în prezent, tipul și gradul de intensitate este dat de vibe-ul momentul. Am discutat despre conținutul momentului întrucât, prin înțelegerea conținutul, ne raportăm nu numai la timp, ci și la calitatea momentului. Știind calitatea, știm ce anume din aceasta dispare odată cu trecerea timpului, e.g., intensitatea emoțiilor, preocupărilor, senzațiilor, etc. În acest articol am oferit o structură care, sper eu, ne ajută să nu fim vrăjiți de intensitatea prezentului, să ne raportăm pe termen lung la viață și la psihicul nostru.

Poftă bună, masa conceptuală a fost pregătită

Bibliografie

Koban, Leonie, Peter J. Gianaros, Hedy Kober, and Tor D. Wager. 2021. “The Self in Context: Brain Systems Linking Mental and Physical Health.” Nature Reviews Neuroscience 22 (5): 309–22. https://doi.org/10.1038/s41583-021-00446-8.

Sapolsky, Robert M. 2017. Behave: The Biology of Humans at Our Best and Worst. New York: Penguin Press.